Acasă

Carousel imageCarousel imageCarousel imageCarousel imageCarousel imageCarousel imageCarousel image

Noutăți Importante

Situația claselor online

Situația claselor care învață online.

Festivitatea de deschidere a anului școlar 2021-2022

Programul de înscriere al elevilor admiși la clasa a IX-a

Bine ați venit la Colegiul Național "Constantin Carabella"

Viziunea noastră

Pentru a răspunde provocărilor viitorului, Colegiul Național Constantin Carabella promovează performanța în educație.

Misiunea noastră

este formarea unor absolvenţi cu gândire critică şi creativă, a unor tineri cu personalitate autonomă, dispuşi să îşi asume roluri sociale în spiritul respectului pentru valorile alterităţii, a unor cetăţeni activi, curajoşi şi determinaţi să-şi urmeze idealurile.

Încurajând, într-un climat stimulativ pentru profesori, demersul centrat pe elev şi pe dobândirea de competenţe, asigurăm adaptarea permanentă a actului educaţional la tendinţele şi standardele europene din domeniu.

Ne considerăm elevii parteneri în procesul de dezvoltare instituţională şi creăm un mediu de învăţare provocator pentru aceştia. Prin raportul flexibil dintre abordarea disciplinară şi cea integrată a învăţării, susţinem performanţa şi valorizăm diversitatea.

Implicăm activ familia în viaţa şcolii şi construim parteneriate eficiente cu comunitatea locală, cu mediul academic şi cu alţi factori interesaţi de integrarea socială a absolvenţilor noştri.

Cine am fost?

Colegiul Național "Constantin Carabella" a fost înființat în septembrie 1921 sub denumirea de Școală secundară de fete gr. II, și a funcționat la început cu 4 clase inferioare într-un spațiu spațiu modest pus la dispoziție de Constantin I. Carabella, funcționar superior în Ministerul de Finanțe.

Creșterea interesului pentru studiu și a numărului de clase, determină familia Carabella, Maria și Constantin, să legalizeze în 22 mai 1923 la tribunalul Dâmbovița, actul donator asupra, "vilei sale cu tot parcul și terenul înconjurător de 15.000 de metri pătrați situat în Târgoviște, str. Lt. Pârvan Popescu nr. 17 pentru construirea Palatului Școlii secundare de fete gr. II", cu mențiunea ca localul să poarte numele donatorului, conform decretului publicat în Monitorul Oficial nr. 45 din 11 iunie 1923.

Vila donată liceului prin testament de către Constantin Carabella, în anul 1923

Inaugurarea noii clădiri a avut loc la 13 decembrie 1925 în prezența miniștrilor I.G.Duca, Gheorghe Mârzescu, și dr. C. Angelescu (pe atunci, Ministrul Instrucțiunii Publice).

Colegiul Național "Constantin Carabella" funcționează fără întrerupere din 1925 și până astăzi, schimbându-și doar denumirea. De-a lungul timpului acesta s-a numit:

  • Liceul "Constantin și Maria Carabella" (1925 - 1948)

  • Școala medie Nr. 1 (1948 - 1968)

  • Liceul Teoretic Nr. 1 (1968 - 1977)

  • Liceul Industrial "Grigore Alexandrescu" (1977 - 1990)

  • Liceul Teoretic "Grigore Alexandrescu" (1990 - 1997)

  • Liceul Teoretic "Constantin Carabella" (1997 - 1999)

Cine suntem?

Din 1999, prin Ordin al Ministrului Educaţiei Naţionale, am devenit Colegiul Naţional „Constantin Carabella”, unitate reprezentativă a învăţământului dâmboviţean şi, prin performanţe, a şcolii româneşti contemporane.

În prezent, unitatea dispune de o infrastructură modernă, baza materială fiind reabilitată în perioada 2010 - 2012, prin programul Regio SMIS 4307, și este compusă din:

  • 28 de săli de clasă

  • 7 laboratoare (3 informatică, 1 chimie, 1 biologie, 2 fizică)

  • 3 anexe (1 informatică, 1 chimie, 1 fizică)

  • bibliotecă

  • sală de sport

  • cabinet de orientare și consiliere profesională

  • spații administrative alocate activităților de secretariat, contabilitate, administrare patrimoniu, CEAC, CȘE și Asociației de părinți "Pro Educație Carabella"

Din anul 2008, calitatea activităţii de cooperare europeană a fost recunoscută prin acordarea, de către ministerul de resort, a titlului de „Şcoală Europeană”, ca mai apoi in anii 2011 și 2018 să primească din nou acest titlu.

Carousel imageCarousel imageCarousel imageCarousel imageCarousel imageCarousel imageCarousel imageCarousel image


O zi în pandemie


Cu siguranță, pandemia a fost o perioadă grea pentru majoritatea oamenilor. Printre multe altele, se numără școala online, distanțarea socială, masca etc. Însă eu aș vrea să povestesc, astăzi, despre o zi din vacanța de vară și cum, pentru o vreme, m-am desprins de lumea din afară.

Eram foarte plictisit la bloc. De obicei, în vacanță, mergeam la munte sau la mare, însă, anul acesta, nu era posibil. Așa că am decis să plec la țară. Deja trecuseră două săptămâni de când eram plecat la bunici, acum regăsindu-mă singur în grădina acestora. Parcă uitasem că era pandemie: satul nu avea foarte mulți locuitori, nu trebuia să mă duc la magazine și să port mască. Totul era frumos. Mă simțeam de parcă pandemia era doar o amintire din trecut, rămasă acolo cu mulți ani în urmă. Și, de mulți ani, nu mai fusesem așa de calm. Era o liniște cum nu mai simtisem, dar nu una sobră, de mormânt, ci una melancolică, de vis. Dar am decis să iau un loc pe iarbă și să îmi amintesc cum era înainte să fiu transportat în acest loc îndepărtat și izolat de tot haosul prezent.

Acum, transportat de gând, nu mai eram la bunici. Eram înapoi acasă și era timpul să mă trezesc. Deja mă săturasem să stau în casă și să petrec șase ore pe zi cu ochii în ecran pentru a participa la cursuri. Nu mai aveam tragere de inimă pentru școală: nu mai scriam, nu mai eram prezent la ore și mereu așteptam cu nerăbdare să termin odată cursurile. Ajunsesem la a treia oră, cea de fizică, și mă prinsese somnul. Căscam, căscam și nu mai puteam să asist la oră. Eram așa de extenuat, încât cuvintele profesoarei nu aveau nicio noimă pentru mine. Nu puteam înțelege nici măcar cele mai simple fraze. Este imposibil să îmi amintesc titlul lecției sau amănuntele minore. Tot ce știu este că aveam nevoie de o scăpare: chiulul. Ajunsesem la un punct în care nu chiuleam din cauza testelor sau a materiilor nepreferate de mine, ci din cauza stresului și a extenuării. Cred că noi, toți elevii, aveam nevoie de o pauză. Uitându-mă înapoi, multe din lecțiile nescrise de mine au fost din cauza condiției psihice în care ajunsesem. Nu mai puteam face nicio activitate, incluzând teme, scris, învățat și, din fericire, puteam să scap bazma curată din cauza online-ului. Niciodată nu fusese un moment mai oportun pentru copiat și stat degeaba la ore. Voiam și, în același timp, ne permiteam.

Însă școala nu era singurul lucru pentru care aveam nevoie să mă retrag undeva, departe, pentru o vreme. Toată lumea era panicată. Pandemia începuse de câteva luni și școlile se închiseseră. Mulți oameni nu știau cum va evolua virusul și erau disperați să-și facă provizii. De asemenea, situația critică din Italia îngrijora și mai mult lumea. La început, cred că toți copiii se bucurau că o să lipsim ,,câteva săptămâni de la școală’’. Însă acele săptămâni s-au transformat în luni și, deși în prezent școlile sunt deschise, tot ne aflăm în pandemie, după un an întreg. Orașul era mort. Nu era mai nimeni pe străzi, terasele erau închise și restricțiile impuse erau foarte mari. Carantinarea a avut un efect accentuat asupra tuturor, un efect negativ, prin care am devenit antisociali. Nu mă mai vedeam cu prietenii, nu mai ieșeam afară și deja devenisem foarte plictisit și singuratic. Până acum, nu așteptasem niciodată așa de mult vacanța de vară. Dar, ca să ajung acolo, aveam de trecut un obstacol care m-a stresat enorm: testarea de admitere la liceu.

Îmi doream enorm să ajung la Carabella și voiam să învăț din răsputeri. La momentul respectiv, doream să ajung la mate-info și mâncam matematică pe pâine. În fiecare zi, exerciții, în fiecare săptămână, teme și meditații. Dar pandemia și faptul că lucram non-stop m-au adus, la un moment dat, într-un punct gol și nu mai puteam lucra deloc. Oricât de mult încercam, nu mă puteam concentra pe ceea ce făceam.

Pentru a-mi reveni din starea în care mă aflam, îmi trebuia mai mult decât o vacanță. Cumva trebuia să îmi recapăt iar pasiunea pentru matematică și să mă reapuc de învățat. Eram fixat pe liceul Carabella și aș fi fost foarte supărat dacă nu aș fi ajuns acolo. Cu toate acestea, am realizat cu adevărat de ce nu mai lucram la mate. Nu era din cauza pandemiei, ci era din cauza faptului că îmi găsisem o nouă materie preferată. Un hobby aș putea spune, cu care aveam o conexiune mult mai mare decât am avut vreodată cu geometria sau algebra. Începusem să scriu. Nu mai repetam pentru testare, ci doar scriam. Acest lucru m-a făcut pe mine mult mai mulțumit de sine și m-a făcut să nu mai vreau la mate-info, ci la uman. Și acolo am ajuns.

Așa stau eu acum în grădină, relaxat și mulțumit de sine. Pandemia m-a făcut să mă schimb ca persoană și să descopăr o pasiune. Dar, deși sunt mulțumit de sine, pandemia nu s-a terminat și, odată ce o să ajung la liceu, va trebui s-o înfrunt a doua oară.


Alexandru Mărgărit

Clasa a IX-a F

21 mai 2021